Crapul chinezesc, inger si demon
22 Noiembrie, 2011 (432 vizite)
Considerat cea mai buna afacere in materie piscicola in urma cu aproape 20 de ani datorita costurilor mici de intretinere si ritmului alert de crestere, crapul chinezesc, cunoscut si sub numele de fitofag, ameninta sa invadeze apele romanesti. Consumator de fitoplancton, acesta distruge plantele acvatice care oxigeneaza apele si pune in pericol populatiile autohtone de pesti din cauza privarii de hrana si oxigen.
Adusi din China in anii ’70 si aclimatizati pentru a-i ajuta pe proprietarii de iazuri sa scape de algele din balti, crapii chinezesti au ajuns sa reprezinte o adevarata amenintare pentru pestii autohtoni. Cunoscuti sub denumirea de cteno, acesti pesti au scapat din crescatorii si au ajuns sa se reproduca in ecosistemele naturale amenintand cu un dezastru ecologic. Inamicul principal este fitofagul, cunoscut ca sanger sau crapul argintiu, care filtreaza apele de fitoplacton, distrugand inclusiv plantele subacvatice care produc oxigen. Dezastrul se vede cel mai bine in lacuri si iazuri, acolo unde, din cauza acestor pesti „ierbivori”, populatiile autohtone de pesti au scazut de la un an la altul din cauza privarii de hrana si oxigen.
Ape invadate de crapi chinezesti in SUA
In Romania, crapii chinezesti au ajuns sa se reproduca pe senalul Dunarii, insa proportiile invaziei se vor cunoaste odata cu prelucrarea datelor rezultate din programul „Join Danube Survey 2”. Asemenea populatiilor migratoare, acesti pesti au inceput sa urce pe Prut, pana in lacul de acumulare de la Stanca-Costesti, unde au fost capturate mai multe exemplare din aceste specii. Dar pericolul pandeste cel mai mult in iazuri si balti, acolo unde apa este mai greu oxigenata, si ceea ce se intampla acum in Statele Unite este edificator. Introdusi in fermele de somn pitic din America, pentru a controla dezvoltarea excesiva a fito si zooplactonului, acesti crapi chinezesti au ajuns in Mississippi, in urma inundatiilor din 1993 si s-au inmultit excesiv. Asa se face ca in numai cativa ani apele au fost invadate de acesti pesti „speriosi”, care la orice zgomot mai puternic incep sa sara din apa. In noiembrie 2006, de exemplu, raul Illinois era infestat cu crapi chinezesti, acestia reprezentand noua din 10 exemplare capturate. Iar cand oamenii se plimbau cu barca pe rau, pestii sareau din toate partile, lovindu-i pe cei din luntre.
Cercetarile facute de americani au dus la niste concluzii uimitoare, crapii chinezesti fiind vazuti ca cei mai perversi invadatori. Putand parcurge 10 - 15 kilometri/zi, consumand plancton pana la jumatate din greutatea corporala pe zi, acestia aveau un rit accelerat de crestere si erau rezistenti la atacurile rapitorilor. Ca sa puna capat dezastrului ecologic, americanii au apelat atunci la armata si au instituit o bariera electrica, blocand migrarea crapilor chinezesti spre Marile Lacuri.
Pericol dezmintit de autoritati
Reprezentantii autoritatilor si administratorii fermelor piscicole de la noi nu sunt speriati de inmultirea acestor specii. Contactati de reporterii „Monitorul”, reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Pescuit si Acvacultura au recunoscut invazia si spun ca, desi acesti pesti au ajuns in mai toate bazinele piscicole, mai putin in apele curgatoare de munte, ei nu ar fi o amenintare reala. „Cresterea lor in policultura, aplicand tehnologii de populare in ce priveste proportia, pe de o parte, nu pune in pericol celelalte specii, iar pe de alta parte au o contributie mare la cresterea productiei”, a fost raspunsul consilierului Mihaela Luminita Barbu. Motivul l-a dezvaluit Gheorghe Nistor, administratorul societatii Piscicola si al iazului Dracsani, cel mai mare din judet, care spune ca speciile nu se pot reproduce liber in apele noastre. „Principalul factor e temperatura. Ca sa se reproduca liber, acestia au nevoie de o temperatura medie zilnica care totalizeaza prin insumare 4.600 de grade pe an si ajung la maturitate sexuala dupa sase - sapte ani. La americani au prins terenul propice, insa cum la noi nu se ajunge la aceasta temperatura, ca sa il determine sa depuna ponta, reproducerea se face doar in ferme, intervenindu-se cu extract de gonadotropina coleonic umana fie cu extract hipofizar recoltat de la alte specii. In plus, acesti planctonofagi curata apa de nutrientii in exces”, a explicat Gheorghe Nistor, care spune ca mai bine de 50% din populatia piscicola din iazurile administrate o reprezinta exemplarele din complexul asiatic - sanger, novac, cosas.
Acest ultim aspect ar putea reprezenta si o explicatie pentru dezastrul piscicol din ianuarie 2003 de la Dracsani cand peste 70% din populatia piscicola a murit din cauza lipsei oxigenului. Atunci s-a spus ca, din cauza temperaturilor exterioare extrem de mici, iazul a inghetat, iar angajatii au facut prea tarziu copcile de aerisire, insa nimeni nu a pomenit de o posibila suprapopulare cu fitofag, desi ceea ce vindeau atunci satenii, care au incercat sa profite de moment, provenea mai mult din aceasta specie.
Succes adus de preturile mici
Adevarul este insa undeva la mijloc si il spun ceilalti proprietari de bazine piscicole. Astfel, „succesul” de care s-a bucurat in Romania aclimatizarea fitofagului nu s-ar datora calitatilor deosebite ale acestui peste, cat costurilor extrem de mici de intretinere. In iazuri, crapii chinezesti au un ritm de crestere foarte rapid - in patru - cinci ani ating dimensiuni impresionante - si nu necesita hranire suplimentara, furajarea nefiind obligatorie. In prezent, de exemplu, peste 45% din productia interna de acvacultura este constituita din sanger si novac. Americanii nu mananca insa carnea acestui peste considerand-o prea saraca, fara gust si calitate. De altfel, nici in Romania crapul chinezesc nu este prea apreciat, dovada fiind pretul scazut pe piata, fitofagul fiind cunoscut si sub numele de "porcul baltilor".
Articole recomandate
Adauga un comentariu
Comentarii
Inca nu exista comentarii pentru acest articol.